IqStorm

Sărbători, schimbări la serviciu, gripă. Ce a mai trecut vremea. Revin cu nişte scurte. Poate zilele următoare revin cu ceva mai consistent.

- Google a fost premiat cu premiul “Word of the Decade”, de parcă nu era evident dacă aş fi ştiut că se acordă şi un asemenea premiu.

- Americanii consumă 34GB informaţie pe zi. După ce că sunt obezi fizic se pare că tendinţa de exagerare se păstrează şi cu informaţia digitală.

- Nevastă-mea zice: te bat da’ aștept să dormi că eşti mai puternic.

- Bateria viitorului. 6000 de ore.

- Dă-mi sticla de Cola să-mi încarc telefonul. Ce ?

- Dallas revine. Probabil o să fie o porcărie ca multe alte reveniri din ultimii ani.

- Audienţele în televiziune pe 2009 şi o comparaţie cu 2008. Pro TV rămâne lider.

Pentru că oamenii aveau nevoie de un lider, de un îndrumător în aceste vremuri tulburi cineva a reuţit să-l găsească. Vă las să-l descoperiţi.

Continue reading »

Petru că am văzut că se practică şi pentru că mi-a venit ideia citind un articol despre compararea planurilor pe anii trecuţi cu realizările prezenze. Niciodată nu am avut un plan scris pentru ceea ce vreau să fac în următoarea perioadă sau cu atât mai puţin pe următorul an însă mi-am propus mental şi am încercat să-l îndeplinesc. De obicei le-am îndeplinit dar parcă am impresia că se putea şi mai bine. Păi începând cu concluziile pe anul trecut pot spune că am ieşit bine. Cel mai important anul ăsta cred că a fost succesul petrecerii organizate pentru a sărbătorii un eveniment important din viaţa mea. Apropo, ăsta e un moment planificat pe o perioadă mai mare de un an şi am mai folosit şi tot felul de liste pentru a-l duce la îndeplinire. Altul, la fel de important, ar fi că sunt un proaspăt…nu,nu tătic ci unchi. Şi, da, e băieţel. Ar mai fi şi faptul că am terminat o facultate anul ăsta dar cred că mai importante sunt realizările ce ţin de familie.

Pe 2010 nu am planuri, cum de altfel nici pentru 2009 nu am avut planuri concrete. Adică am planuri dar nu se referă strict la anul acesta deşi cu unul dintre ele mi-am pus termen concret. Păi cred că cel mai important ar fi că anul ăsta vreau să-mi cumpăr o locuinţă, nu una nouă, ci prima mea locuinţă, ce palpitant o să fie. Aş mai vrea să îmi cumpăr un Nikon D60 sau îl pot primi şi gratis, dacă se oferă cineva nu mă supăr. Aş mai vrea să-mi fac odată upgrade-ul ăla la comp de care mă chinui de 2 luni să-l fac dar fie mi-e lene fie mă răzgândesc la ceva. Şi mă mai gândeam să îmi schimb şi maşina cu una nou dar asta numai dacă-mi ies combinaţiile…TOATE COMBINAŢIILE, ca să parafrazez pe cei care mă parafrazează pe mine la televizor cu planurile lor. Mă mai gândeam să-mi iau un LCD dar ăsta mai poate să mai aştepte că nu arde aşa tare şi aş mai vrea să trecem cu toţi cu bine peste criză.

Tu ce vise ai pentru noul an ?

Un an nou fericit şi fie ca visele să vi se înplinească. Să ne-auzim de bine şi în noul an. La mulţi ani !

Pentru toate cunoştinţele mele care s-au tot plâns de-a lungul anului că li-i greu, că doar la toţi ni-i greu, şi l-au votat pe Băse totuşi. Uite cum se pune problema pe la alţii.

..tuturor celor care l-au votat pe Băsescu. Datorită vouă vor fi disponibilizaţi din instituţiile statului 150.000 de cadre. Mulţi dintre aceştia ocupă posturi în administraţia publică, posturi pe care le-au ocupat în urma unor concursuri, majoritatea fiind corecte. Să trăiţi bine, dacă mai puteţi. Nu ei sunt vinovaţi că în cei 5 ani de mandat a făcut angajări fără cap. Nu poţi să angajezi sute de mii de oameni după care să îi disponibilizezi pentru că tu nu ţi-ai calculat cum trebuie capacităţile.

Câteva imagini în exclusivitate înainte de lansarea oficială cu noua aripă a Iulius Mall din Timişoara. Pozele nu sunt de cea mai bună calitate pentru că au fost făcute cu telefonul mobil ca să nu fie atât de bătător la ochii. Acestea sunt poze doar de la nivelul 2. O să urmeze nivelul 1 şi FoodCourt.

Poliţişti din faţă de la conti sunt degeba. Intersectia se blocheză cu tot cu ei de faţă, tramvaiul stă pe loc că n-are pe unde trece şi meleţeanul se uită ca prostu în gol.

Nu sunt ateu.. sau poate sunt, dar puţin. Nu sunt nici nesimţit şi nici nu iau credinţa în derâdere, oricare ar fi ea însă nu suport preoţii şi bisericile. Marea majoritate a credinţelor lumii sunt pacifiste şi proliferează înţelegerea între oameni şi întrajutorarea însă când se ajunge la practică situaţia stă altfel. Cum ar spune Chilian “puţini mai au darul de-a ţi-l da pe Dumnezeu”. Când te uiţi ce maşini conduc preoţii (în cazul în care nu au şofer) ai impresia că trăieşti întro lume paralelă. În faţa bisericilor vezi numai limuzine de lux pentru că Loganul e un moft şi îţi vine să-i spui ceva celui de sus când stai şi te gândeşti că tot statul îi plăteşte şi pe ăştia. Singura chestie e că nimeni nu are curaj să se ia de biserică. Biserica nu mai serveşte de mult interesele Domnului ci mai degrabă interesele domnilor, domnilor îmbrăcaţi în sutane. Pe lângă toate astea mă enervează la culme că biserica ortodoxă nu e în stare să se adapteze vremurilor iar atunci când cineva din interior face o schimbare este privit cu reticenţă. Dacă El există nu cred că îşi doreşte respingerea tehnologiei, a evoluţiei aşa cum susţin multe feţe bisericeşti. Mă mai enervează că nu vor să renunţe la obiceiuri vechi extrem de costisitoare cu diverse sărbători sau evenimente fericite sau mai puţin fericite. Şi cel mai mult mă enervează că nu ştiu să îşi gestioneze situaţiile deosebite, cum ar fi aducerile de moaşte sau sfinţirile diverselor lăcaşe de cult, şi lasă oamenii să se calce în picioare. În general este şi vina oamenilor pentru porcăriile respective pentru că în loc să vină la biserică cu sfială ei vin mai degrabă să se îmbulzească şi să se înjure ca în mahala pentru o bucată din paşte, paştele măsii ca să fim în concordanţă cu atitudinea generală de la astfel de evenimente.

Ziceam că o să vă povestesc ce am făcut. Păi să încep cu Viena. Un oras de vis. Parcă totul e croit pentru turism. Îmi place că au forte multe parcări şi niciodată nu ai treabă cu parcarea chiar dacă e puţin cam scumpă în zonele centrale. Îmi place că e un oraş plin de viaţă şi care pare sigur şi noaptea în zonele mai puţin aglomerate chiar dacă poliţie nu se prea vede pe stradă. Îmi place că ştiu să îşi promoveze produsele. Îmi place că marea majoritate a oamenilor vorbesc engleza. Îmi place că absolut toţi oamenii sunt politicoşi. Îmi place că îşi îngrijesc clădirile şi atracţiile turistice. Îmi place că există respect în trafic. Îmi place că în centru, la oră de vârf, se poate circula decent cu maşina neavând de multe ori ocazia să prinzi de două ori un semafor pe roşu. Îmi place că atunci când prinzi un semafor pe verde şi mergi tot înainte parcă toate semafoarele se fac verde pentru tine. Îmi place că este o atmosferă relaxată cu oameni care nu par nervoşi sau trişti. Am obsevat că oamenii zâmbesc. Ma frapat faptul că poliţia nu îţi zice nimic dacă te vede consumând alcool pe stradă şi am văzut în multe rânduri grupuri de tineri strânşi pe la colţuri, chiar prin cetru, şi consumând alcool fără însă să creeze agitaţie. Să nu mai spun că parcă la ei nu am văzut gropi în asfalt sau prea multe străzi în lucru. Îmi place că stai o săptămână cu maşina afară nu trebuie să o speli pentru că e la fel cum ai scos-o de la spălătorie, adică curată. Îmi place că oraşul are centură şi nu vezi nici un camion în oraş. Adevărul e că sunt multe de spus. E o altă lume. Noi suntem departe. Şi problema nu ar fi tocmai asta pentru că şi Ungaria îmi place şi nu sunt cu mult departe de noi însă ei au mentalitate. Ca şi mentalitate suntem din clase diferite.

După o extrem de lungă pauză revin. De fapt încă nu revin, abia mâine revin. De fapt nu e gata nici concediul, mai am o săptămână dar cred că o voi petrece în Timişoara. Azi nu îmi anunţ decât întoarcerea. Am multe poveşti din Austria, Ungaria şi Severin. Sper să le pot spune pe toate în zilele următoare înainte de a reintra în rutina normală. V-am pupat. Seară faină.