IqStorm

Ziceam că o să vă povestesc ce am făcut. Păi să încep cu Viena. Un oras de vis. Parcă totul e croit pentru turism. Îmi place că au forte multe parcări şi niciodată nu ai treabă cu parcarea chiar dacă e puţin cam scumpă în zonele centrale. Îmi place că e un oraş plin de viaţă şi care pare sigur şi noaptea în zonele mai puţin aglomerate chiar dacă poliţie nu se prea vede pe stradă. Îmi place că ştiu să îşi promoveze produsele. Îmi place că marea majoritate a oamenilor vorbesc engleza. Îmi place că absolut toţi oamenii sunt politicoşi. Îmi place că îşi îngrijesc clădirile şi atracţiile turistice. Îmi place că există respect în trafic. Îmi place că în centru, la oră de vârf, se poate circula decent cu maşina neavând de multe ori ocazia să prinzi de două ori un semafor pe roşu. Îmi place că atunci când prinzi un semafor pe verde şi mergi tot înainte parcă toate semafoarele se fac verde pentru tine. Îmi place că este o atmosferă relaxată cu oameni care nu par nervoşi sau trişti. Am obsevat că oamenii zâmbesc. Ma frapat faptul că poliţia nu îţi zice nimic dacă te vede consumând alcool pe stradă şi am văzut în multe rânduri grupuri de tineri strânşi pe la colţuri, chiar prin cetru, şi consumând alcool fără însă să creeze agitaţie. Să nu mai spun că parcă la ei nu am văzut gropi în asfalt sau prea multe străzi în lucru. Îmi place că stai o săptămână cu maşina afară nu trebuie să o speli pentru că e la fel cum ai scos-o de la spălătorie, adică curată. Îmi place că oraşul are centură şi nu vezi nici un camion în oraş. Adevărul e că sunt multe de spus. E o altă lume. Noi suntem departe. Şi problema nu ar fi tocmai asta pentru că şi Ungaria îmi place şi nu sunt cu mult departe de noi însă ei au mentalitate. Ca şi mentalitate suntem din clase diferite.

După o extrem de lungă pauză revin. De fapt încă nu revin, abia mâine revin. De fapt nu e gata nici concediul, mai am o săptămână dar cred că o voi petrece în Timişoara. Azi nu îmi anunţ decât întoarcerea. Am multe poveşti din Austria, Ungaria şi Severin. Sper să le pot spune pe toate în zilele următoare înainte de a reintra în rutina normală. V-am pupat. Seară faină.

Soţia mea mă disperă cu civintele inventate de ea. Are enervantul obicei de diminutiva şi diminutivele. Am o vagă impresie că viitorul meu copil va fi mai cocoloşit ca o pisică de birmaneză de câteva săptămâni crescută de Monica Columbeanu. Ca să mă exemplific vă pot spune că în dicţionarul ei există cuvinte precum îngheţăţică, fustuchiţă (de la fustiţă), bombonicuţă, în brăţică (adică în braţe), etc. Astea sunt doar alea care îmi vin acuma în cap. Cine mai ştie şi alte diminutive diminutivate de prietenele lor îi rog să le scrie şi să facem un dex special pentru ele.

Mai nou îmi pierd vremea şi pe aici.

M-am săturat de învăţat şi stăteam să mă gândesc la nemurirea sufletului aiurea-n tramvai. Şi aşa în Bucureşti am văzut că abia te mai mişti în trafic în multe zone, Timişoara nu mai e de mult virgină în acest domeniu şi mă gândeam la o posibilitatea unei afaceri legate chiar de trafic. Inspiraţia mi-a venit de la vâzătorii de ziare din intersecţii dar noi trebuie să fim inovatori şi să venim în întâmpinarea viitorului. În viitorul nostru ideea e viabilă, în România se poate şi trebuie să profităm de dezavantajele pe care le avem şi să le transformăm în afaceri. Gata cu polologhia şi să vă spun la ce m-am gândit. Cum ar fi ca între 2 semafoare între care pierdem şi 20-30 de minute să avem tot felul de vânzători ambulaţi printre maşini. Un fel de hipermarket de intersecţie. Adică vreau 5 felii de salam să-l chem pe cel de la mezeluri să mă servească la geamul maşinii sau dacă vreau să probez o pereche de blugi să aducă băiatul de pe raion o perdea după care să-i probez. Posibilităţile sunt multiple. Prevăd o dezvoltare, în primă fază, a fast-food-urilor şi mai apoi şi a restaurantelor de lux. Totul va putea trece cu timpul în stradă, poate chiar şi frizeriile. La modul cum stagnează la noi dezvoltarea infrastructurii rutiere România se va muta pe stradă pentru că nu va mai avea timpul necesar să se deplaseze între serviciu şi locuinţă. Deviat de ideea cu traffic shopingul mă gândeam la o alternativă la eliberarea străzilor. Ca să fii tot timpul aproape de serviciu propun ca toată România să se mute în rulote iar când ne schimbăm locul de muncă să cedăm locul nostru din parcare noului angajat. Hai domn’e că soluţii există. Trebuie doar să vrem. Enjoy România.

Eram odată un fan al jurnalistului Cristoiu şi spun odată pentru că nu mai sunt. De ce nu mai sunt ? Pentru că nu-l mai înţeleg. Nu înţeleg de ce se prostituează în asemenea hal. Nu l-am ştiut niciodată ca un apărător al clasei politice cei un luptător împotriva nedreptăţilor cauzate de entităţile care locuiesc în singura casă a poporului. E posibil să greşesc. E posibil să fiu subiectiv. Poate eram eu prea mic şi nu înţeleg decât acum ce înseamnă să fie o târfă a jurnalismului. În ultimele luni asist la slugărnicia celui dintâi jurnalist adevărat, cum îl consideram eu. În ultimele câteva luni l-am văzut pe Cristoiu cum a luat apărarea tuturor PDL-iştilor, Băseştilor, Ridzilor, Udrelor, etc fie la televizor fie în ziar. Gata. Pentru mine nu mai e decât o pupător de dosuri.

Lily Allen – Smile

Înainte să citeşti porneşte melodia. Nu am reuşit niciodată să îmi fac o listă cu ceea ce mă face să fiu fericit. Dar ştiu că sunt multe care mă fac să fiu fericit pentru că am învăţat să profit de orice posibilitate pe care mi-o oferă viaţa. Ştiu că sunt puţine lucuri care mă fac să fiu trist pentru că reuşesc să iau doar lucrurile bune din orice, asta face un optimist şi eu cu siguranţă fac parte dintre ei. Mulţi prieteni cosideră că sunt un norocos şi sunt convins că de cele mai multe ori le-am răspuns că norocul ţi-l faci singur. Norocul ţine de atitudine. Norocul ţine de cum vrei să abordezi problema. Dacă pleci pesimist la drum niciodată nu o să ai succes şi nu o să fii fericit. Chiar dacă ştii că lupţi pentru o cauză pierdută nu trebui să renunţi, asta face un pesimist. Nu trebuie să uiţi că eşecul nu te face mai puţin fericit ci doar dezamăgit, câteodată. Eşecul nu poate sta în calea fericirii tale. Eşecul face parte din viaţă şi fiecare dintre noi avem parte de el la un moment dat în viaţă. Orice eşec aduce în urma lui şi părţi bune, te ajută să te descoperi iar în momentul în care te cunoşti mai bine îţi poţi face viaţa mult mai fericită. Şi acum, ce mă face pe mine fericit, păi am mai spus, sunt multe. Unul dintre cele mai importante lucruri probabil este acela că îmi ştiu familia aproape de mine şi că mă simt iubit. Ştiu că ei or să fie mereu aproape de mine indiferent de ce voi face iar asta mă face să fiu fericit. Ştiu că indiferent de greu îmi va fi vreodată ei vor fi acolo să îmi dea o mână de ajutor şi alături de ei nimic nu poate să iasă rău. Sunt fericit să ştiu că am prieteni care consider eu că au incredere în mine şi că la un moment dat când vom avea nevoie ne vom putea baza unii pe alţii.

Şi acum că ştii ce mă face pe mine fericit, pe tine ce te face fericit(ă) ? Aştept să-mi dai sfaturi să fiu şi mai fericit decât sunt şi să-i ajutăm şi pe alţi să fie fericiţi prin ceea ce nu credeau că pot fi. Sunt sigur că fiecare are o metodă să fie fericit şi aştept sfaturile voastre.